Citeste si
„Avaton”-ul Sfântului Munte si hirotonia femeilor
Jan11
Tag Archives: poezie
Oct17
Rugaciune
Noi ce din mila Sfântului
Facem umbră pământului,
Rugămu-ne’ndurărilor,
Luceafărului mărilor.
Ascultă-a nostre plângeri,
Regină peste îngeri;
Din neguri te arată,
Lumină dulce, clară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea Fecioară,
Marie!
Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem rugându-te
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie.
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire.
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea fecioară,
Marie!
Mihai Eminescu
Citeste si
Oct14
Maica Crinilor
Tu stai învăluită în lunga Ta tăcere,
În poală porţi pe Fiul-mănunchi de crini zdrobiţi
El poartă-n cap cunună din spinii cei slăviţi,
Şi peste Fiul curge în val a Ta durere .
Ce taină spui prin lacrimi mănunchiului de crini
Doar mâna Ta grăieşte cu rănile din palmă,
Şi mai grăieşte fruntea cea netedă şi calmă,
Pe care stă înfiptă cununa Lui de spini.
Fiinţa Ta întreagă grăieşte către Dânsul:
Şi Eu am fost pe Cruce cu Tine, Fiul Meu
Şi coasta Mea-i străpunsă cu fierul lăncii greu,
Şi faţa Mea-i uscată de mult ce-a ars-o plânsul.
Şi port şi Eu pe frunte cunună ca şi-a Ta
Şi din burete iată şi eu am supt oţetul,
Şi Mi s-a scurs şi Mie viaţa pe încetul
Ca lumii întregi viaţă cu Tine să pot da.
Ci Crinul Meu cel dulce, căzut în sfâşiere,
Şi Eu gustat-am iată paharul cel amar,
Şi-acum îmi dă, Stăpâne, şi negrăitul dar
S-ajung să văd în faţă Slăvita Înviere.”
Şi aşa cum stai grăind cu crinii Tăi
Parcă mireasma lor sorbind-o toată,
Te pleci spre poala Ta înmiresmată
Tu însăţi, ca un crin înalt din văi.
Şi-mi vine aşa să-mi plec genunchii-n taină
Cu mintea uluită de copil,
Şi apropiindu-mă cu pas umil
Să-Ţi sorb miresmele de crin din haină.
Zorica Latcu
Citeste si
Emanciparea femeii din perspectiva crestina
Apr30
In loc de multumire
De cate ori in casa ti-am venit,
De cate ori cu zambet m-ai primit,
Am auzit cuvintele divine:
Strain am fost si m-ai primit la tine !
De cate ori la masa ta m-ai pus,
Cu noi a stat si Mirele Iisus,
Si El cu glasul bland a cuvantat:
Flamand am fost si tu m-ai ospatat !
De cate ori vreo haina mi-ai cusut,
Surioara, mie iarasi mi-a parut,
C-aud cum zice-al nostru Imparat:
Eu gol am fost si tu m-ai imbracat !
Si cand in boala mea ma ingrijesti,
Cu mila si cu drag cand ma-ncalzesti,
Aud acelasi glas printre suspine:
Bolnav am fost si ai venit la Mine !
De aceea zelul tau e sfant si bun
Surioara mea, si adevar iti spun:
De cate ori cu dragoste-mi slujesti
Pe dulcele Iisus Il odihnesti !
Zorica Latcu – Maica Teodosia
Citeste si
Parintele Cleopa despre Irineu Protcenco, monahism si rugaciune
Apr27
Criticilor mei
Multe flori sunt, dar putine
Rod în lume o sa poarte,
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte.
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Insirând cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.
Dar când inima-ti framânta
Doruri vii si patimi multe,
S-a lor glasuri a ta minte
Sta pe toate sa le-asculte,
Ca si flori în poarta vietii
Bat la portile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer vestmintele vorbirii.
Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ti viata,
Unde ai judecatorii,
Nenduratii ochi de gheata?
Ah! atuncea ti se pare
Ca pe cap îti cade cerul:
Unde vei gasi cuvântul
Ce exprima adevarul?
Critici voi, cu flori desarte,
Care roade n-ati adus
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.
Mihai Eminescu
Citeste si
Convorbiri cu Parintele Petroniu Tanase
Despre originea poporului roman
Apel pentru Viata 