Tag Archives: boala

Taina Sfantului Maslu

Standard

Maslul este Sfânta Taină în care, prin rugăciunile preoţilor şi ungerea bolnavului cu untdelemn sfinţit, se împărtăşeşte harul lui Dumnezeu spre tămăduirea celui bolnav. După porunca lui Hristos, Apostolii au mers să propovăduiască Evanghelia şi, întâlnind oameni bolnavi, „îi ungeau cu untdelemn şi-i vindecau” (Marcu 16, 3). Harul tămăduieşte trupul de slăbiciuni şi curăţă sufletul de păcate. Săvârşirea acestei Taine s-a transmis episcopilor şi preoţilor. Sfântul Apostol Iacob scrie: „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui” (Iacov 5, 14-15).

Sfinţii Părinţi îndeamnă la săvârşirea Sfântului Maslu. Astfel: „Dacă sufletul este sănătos, boala trupului nu poate să-i cauzeze omului nicio pagubă” (Sf. Ioan Gură de Aur); Boala, deşi îţi chinuieşte trupul, totuşi îţi mântuieşte sufletul” (Sf. Tihon de Zadonsk); “Sănătatea trupului îi deschide omului uşa spre multe capricii şi păcate, iar neputinţa trupului o închide” (Sf. Tihon de Zadonsk); “Dacă te molipseşti de vreo boală, nu te deznădăjdui şi nu te împuţina cu duhul; ci mulţumeşte-I lui Dumnezeu, că El se îngrijeşte ca prin această boală să-ţi facă un bine” (Sf. Isaia Pustnicul).

Slujba Sfântului Maslu se face în Biserică. În mod excepţional, această Sfântă Taină se poate face şi la domiciliul celui aflat în neputinţă.

După predania veche a Bisericii, pentru slujba Maslului este nevoie de şapte preoţi. Atunci când acest număr nu poate fi împlinit, din motive binecuvântate, pot sluji chiar şi numai doi preoţi.

Credincioşii care participă la această Sfântă Taină aduc la biserică făină, untdelemn şi lumânări, împreună cu un pomelnic pe care îi vor trece, mai întâi, pe cei bolnavi, atât din familie cât şi vecini sau prieteni, apoi pe ceilalţi membri ai familiei. De asemenea, cei care participă la această Sf. Taină, aduc la biserică o haină, care unsă fiind cu undtdelemn sfinţit, va fi purtată de cel aflat în neputinţă.

Cele mai importante momente din cadrul Taine Sf. Maslu sunt următoarele:

· Rugăciunea de sfinţire a untdelemnului, care se rosteşte de 7 ori;

· Citirea Apostolului şi a celor 7 Evanghelii;

· Citirea celor 7 rugăciuni de dezlegare, după fiecare Evanghelie;

· Ungerea cu untdelemn sfinţit, pe frunte şi pe mâini, a credincioşilor din biserică;

Conform predaniei Bisericii, la această Sf. Taină participă, mai întâi, cei aflaţi în diferite neputinţe, sau bolnavi, însă pot participa şi ceilalţi credincioşi, deoarece această Sf. Taină nu se săvârşeşte doar pentru cei bolnavi trupeşte, ci şi pentru cei bolnavi sufleteşte. Este greşită statornicia în rândul credincioşilor a următoarei expresii: ,,dacă i se face maslu, ori moare ,ori trăieşte”. Scopul acestei Taine nu este acela de a ,,omorî” oameni, ci de a-i vindeca atât trupeşte cât şi sufleteşte, precum şi iertarea păcatelor celor prezenţi.

Din făina şi untdelemnul aduse la această Sfântă Taină se fac turtiţe mici, pe care le vor mânca cei bolnavi. Untdelemnul şi făina ce rămân, trebuie păstrate într-un loc curat. Acestea pot fi folosite numai cu scopul de sfinţire a vieţii.

Cei care participă la această Sf. Taină, şi care primesc ungerea cu untdelemnul sfinţit, îşi sfinţesc sufletul, prin curăţirea de întinăciuni şi primesc tămăduire de boli, împărtăşindu-se, astfel, de mila şi îndurarea lui Dumnezeu. Deschiderea Sfintei Evanghelii ,,pe roşu sau pe negru”, nu înseamnă că cel bolnav mai poate trăi sau nu;

Pentru Sfântul Maslu se vor pregăti şapte beţişoare ce se vor întrebuinţa la ungerea cu untdelemn sfinţit (mir) a celor prezenţi la oficierea Tainei.

Citeste si

Din minunile Sfantului Nectarie

De ce ingaduie Dumnezeu suferinta?

Rugaciune pentru copilul bolnav

Milostenie

Cum stam in biserica

Postul

Din minunile Sfantului Nectarie

Standard

Politistul

Domnul Alekos Lihnos era politist.  Binevoitor si serviabil, dar si cu un aer serios, dadea in fiecare dimineata  dispozitii celor ce se aflau in subordinea sa. Era o bucurie sa-l auzi vorbind.  Avea o voce frumoasa si cristalina.
Intr-o zi, insa, se simti in  vocea lui o schimbare. Ceva ca o mica stransoare parca il impiedica sa vorbeasca.  Pe zi ce trecea, gatul i se inchidea, iar vocea i se auzea din ce in ce mai  stins. Bietul om se ingrijora. Deja era ceva serios. Se duse la doctor, iar  acesta il examina si-l trimise de urgenta la Spitalul Crucii Rosii din  Atena – ceva grav trebuie sa-i fi gasit doctorul, ceva care depasea mijloacele  sale. Cand a ajuns la spital, doctorul Ianovici i-a descoperit o tumoare la gat.
“  – Domnule Lihnos, trebuie  sa va operam ca sa scoatem tumoarea.”
Operatie de cancer la gat !… Toata  familia se tulbura. Vai, Doamne, operatie de cancer la gat… Se stransera cu  totii acasa si incepura sa se roage lui Dumnezeu, de la care de multe ori primisera  ajutor, dupa care hotarara sa mearga la un chirurg faimos care taie cancerul cu  cutitul Sfantului Duh –  la Sfantul  Nectarie. Pornira asadar spre Pireu, de unde luara vaporul ce mergea la Eghina.  In doua ore au ajuns la manastire. S-au dus si s-au inchinat la moastele  Sfantului care ii privea bland din icoana, dupa care au mers la Sfanta  Liturghie. S-au rugat cu totii cu evlavie pentru ca Sfantul Nectarie sa-si  reverse darul sau asupra lor. Dupa slujba, se apropiara sa sarute sfanta racla.
I-au deschis portita raclei,  moment in care de la sfintele moaste a iesit ca o boare fina. S-au cutremurat  de emotie.
” – Minune! “,  au strigat cei de fata.
Era o minune. Sfântul Nectarie  era printre ei. S-au apropiat si au sarutat sfânta racla cu buze tremurânde. Apoi  au plecat plini de emotie. O liniste sfânta si dulce le inundase sufletul si  trupul, le infrumusetase chipul si le facuse mersul sprinten. Au iesit din manastire  si au plecat spre port. Toate in jur si inlauntrul lor erau frumoase. O  adevarata inchipuire a raiului. Au intrat apoi in vaporul care, ca o lebada  alba ce strapungea apele albastre, i-a dus inapoi la Pireu.
Si cancerul? Unde-i cancerul? Nici urmã  de el. Abia Ia Pireu emotia le-a slobozit limbile.
” – Binecuvântat sa fie Domnul  intru sfintii Sai !”, a spus atunci politistul cu voce frumoasä, curata,  cristalina, la fel ca mai inainte. Tumoarea disparuse. Insa când anume sau  cum… numai Dumnezeu stie.
In toata Scoala de Ofiteri,  unde sa tot fi fost aliniati sub cerul liber trei-cinci sute de barbati ca  brazii, rasuna acum din nou vocea puternica si impunatoare a politistului, ca o  voce de arhanghel:
” – Atentiune! Privirea catre rasarit! Descoperiti-va  capetele! ”
Vreti sa-l ascultati vorbind si  dumneavoastra, iubitii mei cititori? Locuieste pe strada Eghinis 81, Kipseli,  Atena 811. Numarul sau de telefon este 834 .672.

Sf. Nectarie, sfantul iubirii

Citeste si

Acatistul Sf. Nectarie de la Eghina

Preacuviosul Ioan cel nou de la Neamţ (Hozevitul) cinstit de Biserica pe 5 august

Prodromita

Balada Sfintilor Martiri Brancoveni

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Psalmul 135 – Simonos Petras, Sf. Munte Athos

De ce ingaduie Dumnezeu suferinta?

Standard

Pentru ce este atata suferinta pe pamant?

Zice dreptul Iov: ” Omul este nascut pentru suferinta ” (Iov 5, 7). Iar Sfantul Pavel zice ca ” toate fapturile sunt in suferinta ” (Romani 8, 21). Suferintele din lume sunt urmare a caderii omului din rai ( Facere 3,16). Suferintele sunt urmari ale pacatului (Iov 4, 8; Psalm 7, 14-16; Pilde 22, 8; Ieremia 4, 18). Suferintele sunt pedepse pentru pacate (Levitic 26, 24-28; 2 Regi 7, 14). Dar de vom primi toate suferintele cu rabdare si multumire, ne vor aduce mare folos duhovnicesc, spre mantuirea sufletului. In general, vedem ca cu cat se inmultesc pacatele si rautatile in lume, cu atat se inmultesc suferintele, adica foametea, cutremurele, razboaiele, bolile de tot felul si moartea. Grija noastra, a crestinilor, este sa parasim pacatele, sa ne impacam mereu cu Dumnezeu si sa avem frica de Dumnezeu, smerenie si rabdare si atunci toate suferintele noastre se vor imputna si ne vor fi de mare folos spre mantuire.

Suferinta este o arvuna a muncilor vesnice sau o ispasire a pacatelor? Care este ratiunea si scopul suferintei?

Scopul suferintei pentru crestini este unul singur: ispasirea pacatelor pe pamant prin tot felul de boli, necazuri si dureri, spre curatirea si mantuirea sufletului. Pentru cei rai care nu voiesc sa se indrepteze, sa se pocaiasca, suferinta de pe pamant ramane ca o arvuna a suferintelor celor vesnice. Iar pentru cei ce primesc suferinta cu rabdare si cu multumire de la Dumnezeu si se intorc la pocainta, suferinta, de orice fel ar fi, este cea mai buna cale de indreptare si ispasire a pacatelor, izbavindu-i prin aceasta de chinurile cele vesnice.

Noi vedem ca cei care sufera mai mult pe pamant, sunt mai impacati cu constiinta, mai buni, mai tari in ispite, mai aproape de Dumnezeu si se mantuiesc mai usor, precum dreptul Iov, saracul Lazar, Sfintii Apostoli, mucenicii, cuviosii si atatia altii. Iar cei care traiesc bine, sunt sanatosi, au averi si tot ce doresc pe pamant, sunt de obicei slabi in credinta, nemilostivi, tirani, lacomi, egoisti, se tem de moarte si mor in pacate grele, spre osanda vesnica.

Suferinta ne este randuita de sus spre mantuire, spre iertarea pacatelor si spre crestere duhovniceasca, numai daca o primim cu multumire, ca din mana lui Dumnezeu, precum spune si proorocul David: ” Toiagul Tau si varga Ta, acestea m-au mangaiat ” (Psalm 22, 5). Deci, toiagul si varga suferintei, pe cei buni si credinciosi ii mangaie, ii sporeste in fapte bune, ii curateste de pacate si-i invredniceste de mai mare cununa si rasplata in cer. Iar pentru cei rai, toiagul suferintei este chemare de pocainta, este pedeapsa peste pedeapsa si frau in gura, pentru ca nu voiesc sa se apropie de Domnul (Psalm 31, 10).

Cum trebuie sa rabdam boala, nedreptatea, ocara, saracia si orice fel de suferinte pe pamant?

Mai intai sa avem credinta ca suferinta, de orice fel ar fi ea, ne este randuita de Dumnezeu, Tatal nostru cel ceresc, spre mantuire, iar nu spre osanda vesnica. Apoi, s-o primim cu rabdare si multumire. Iar rabdarea noastra trebuie sa fie insotita de cuviosie si infranare (2 Petru 1, 6-7); sa fie insotita de bucurie (Coloseni 1, 11)si de nadejde. Rabdarea in suferinta sporeste in noi prin rugaciune, prin spovedanie si Sfanta Impartasanie; prin citirea cartilor sfinte, prin cugetarea la patimile Domnului nostru Iisus Hristos si ale tuturor sfintilor Lui; prin cercetarea celor ce sunt in suferinte mai grele decat ale noastre si prin cugetarea la fericirea vesnica in rai. Pentru ca alta cale de mantuire nu este decat numai prin cruce, prin suferinta, prin rabdare si jertfa, precum spune Mantuitorul ” Intru rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre ” (Luca 21, 19). ” Cel ce va rabda pana in sfarsit acela se va mantui ” (Matei 24, 13).

Din ce pricini sufera copiii nevinovati? Ce pacate ispasesc ei?

Citim la Iesire: ” Dumnezeu este ravnitor. El rasplateste pacatele parintilor in fiii lor pana la al treilea si chiar al patrulea neam ” ( Iesire 20, 5). Si iarasi: ” Dumnezeu aduce faradelegile parintilor peste fii, si peste fiii fiilor, pana la al treilea si al patrulea neam ” (Iesire 34, 7; Deuteronom 5, 9; Psalm 36, 28;108, 13; Isaia 14, 21). Marele prooroc Ieremia zice: ” Tu arati mila la mii si pentru faradelegile parintilor rasplatesti in sanul copiilor lor dupa ei ” ( Ieremia 32, 18; Numeri 14, 18; Iov 5, 4; 21, 19; Isaia 13, 16). Proorocul Isaia zice: ” Pregatiti macelul feciorilor din pricina faradelegilor parintilor lor (Isaia 14, 21).

Pr Cleopa Ilie

Citeste si

Taina Sfantului Maslu

Din minunile Sfantului Nectarie

Acatistul Sf. Nectarie de la Eghina

Maica Crinilor

Milostenie