Tag Archives: Paisie Aghioritul

Despre parastase, rugaciuni si viata dupa moarte

Standard

– Părinte, atunci când omul moare, conştienti­zează imediat în ce stare se află?
– Da, îşi revine şi spune: “Ce am făcut? Dar ce folos!”. Precum un om beat, care, de pildă, îşi omoară mama, râde, cântă, deoarece nu-şi dă seama ce a făcut, iar atunci când se trezeşte plânge, se tânguieşte şi spune: “Ce am făcut?”, tot astfel şi cei care în această viată fac neorânduieli sunt ca nişte beţi. Nu-şi dau seama ce fac, şi nu-şi simt vinovăţia lor. Însă abia atunci când mor le pleacă această beţie şi îşi revin. Li se deschid ochii sufletului lor şi îşi conştientizează vinovăţia lor, pentru că sufletul, atunci când iese din trup, se mişcă, vede şi percepe totul cu o repeziciune foarte mare. Unii întreabă când va fi a Doua Venire. Însă pentru omul care moare se face într-un fel a Doua Venire, deoarece este judecat potrivit cu starea în care l-a aflat moartea.

– Părinte, cum sunt acum cei din iad?
– Sunt vinovaţi şi întemniţaţi, chinuindu-se potrivit cu păcatele pe care le-au făcut, şi aşteptând să se facă Judecata de Apoi. Există acolo condamnaţi cu pedep­se mari, există însă şi vinovaţi cu pedepse mai uşoare.

– Dar Sfinţii şi tâlharul?
– Sfinţii şi tâlharul sunt în Rai, dar nu au primit încă slava desăvârşită, aşa cum nici vinovaţii din iad nu au primit osânda deplină. Deşi Dumnezeu a spus de atâtea veacuri: “Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor, cu toate acestea adaugă timp, amânând sfârşitul, deoarece aşteaptă să ne îndreptăm. Dar noi rămânând în ticăloşiile noastre, îi nedreptăţim pe Sfinţi, pentru că nu pot primi slava desăvârşită pe care o vor lua după Judecata de Apoi.

Părinte, mortii vinovaţi se pot ruga?

Sfântul Nectarie al Eghinei în lucrarea sa “Studiu despre nemurirea sufletului şi despre sfintele parastase”, ediţia Vasile Rigopoulos, 1973, Tesalonic, p. 202, scrie ca o concluzie a celor pe care le-a dezvoltat din mărturiile Sfinţilor Părinţi: “Din toate acestea se arată că sufletului după moarte îi este cu neputinţă să mai facă vreo lucrare mântuitoare sau să se slobozească din legăturile nedezlegate ale iadului, şi că numai sfintele liturghii, rugăciunile rudelor şi ale drepţilor făcute pentru ei, precum şi milosteniile  se  fac  pricină  de  mântuire  şi  de  slobozire  din legăturile iadului”.

Îşi vin întru simţiri şi cer ajutor, dar nu se pot ajuta pe ei înşişi. Toţi cei care se află în iad numai un singur lucru şi-ar dori de la Hristos: să trăiască cinci minute pentru a se pocăi. Noi, cei care trăim, avem posibilităţi de pocăinţă, în timp ce sărmanii răposaţi, nu-şi mai pot îmbunătăţi ei singuri starea lor, ci aşteaptă ajutor de la noi. De aceea suntem datori să-i ajutăm cu rugăciunea noastră.

Imi spune gândul că numai zece la sută din morţii vinovaţi se află în stare demonică şi acolo unde sunt îl hulesc pe Dumnezeu precum fac diavolii. Nu cer aju­tor, dar nici nu vor să primească ajutor. Ce poate să mai facă Dumnezeu cu unii ca aceştia? Se aseamănă unui copil care se depărtează de tatăl său, îi risipeşte toată averea, iar pe deasupra îl mai şi înjură. Ei, atunci ce să-i mai facă tatăl său? însă ceilalţi vinovaţi care au putină mărime de suflet îşi simt vinovăţia lor, se căiesc şi suferă pentru păcatele lor. Cer ca să fie ajutaţi şi într-adevăr sunt ajutaţi de rugăciunile credin­cioşilor. Adică Dumnezeu le dă posibilitatea să fie ajutaţi mai înainte de a se face a Doua Venire. Şi pre­cum în această viată, dacă cineva este prieten cu împăratul poate mijloci şi ajuta un vinovat, tot astfel şi cel care este prieten cu Dumnezeu poate mijloci la El prin rugăciunea sa şi astfel să mute pe morţii vinovaţi dintr-o “temniţă” în alta mai bună, dintr-o “celulă” în alta mai bună. Sau îi poate muta chiar într-o “cameră”, sau într-un “apartament”.

Aşa cum îi uşurăm pe cei întemniţaţi cu sucuri răcoritoare, etc., pe care le ducem atunci când îi cercetăm, tot astfel şi pe morţi îi uşurăm prin rugăciu­nile şi milosteniile pe care le facem pentru sufletele lor. Rugăciunile credincioşilor pentru cei adormiţi şi parastasele sunt ultima posibilitate pe care le-o dă Dumnezeu celor răposaţi pentru a fi ajutaţi înainte de a se face Judecata de Apoi. După ea nu vor mai putea fi ajutaţi cu nimic.

Dumnezeu vrea să-i ajute pe cei adormiţi, deoarece suferă pentru pierzania lor, dar nu o face pentru că are nobleţe. Nu vrea să-i dea diavolului dreptul să-i spună: “Cum îl mântuieşti pe acesta de vreme ce nu s-a oste­nit?”, însă atunci când noi ne rugăm pentru cei ador­miţi, îi dăm dreptul lui Dumnezeu să intervină. El se înduioşează mai mult atunci când facem rugăciune pentru cei răposaţi decât pentru cei vii.

De aceea şi Biserica noastră are rânduiala paras­taselor. Parastasele sunt cel mai bun avocat pentru sufletele celor adormiţi. Au puterea să scoată un suflet chiar şi din iad. Şi voi să faceţi la fiecare Sfântă Liturghie colivă pentru cei adormiţi. Grâul are semnifi­caţia lui, căci spune Scriptura: “Se seamănă întru stricăciune, înviază întru nestricăciune”. In lume sunt unii care se îngreuiază să fiarbă puţin grâu şi duc la biserică stafide, covrigi, colaci, ca să facă preoţii paras­tas. Dar în Sfântul Munte vezi nişte bătrânei, sărmanii, care la fiecare Sfântă Liturghie fac colivă pentru morţi şi pentru Sfântul pe care îl prăznuiesc pentru a primi binecuvântarea lui.

– Părinte, cei care au murit de curând au mai multă nevoie de rugăciune?

– Atunci când intră cineva în temniţă, nu-i vine mai greu la început? Să facem rugăciune pentru răposaţii care nu au plăcut lui Dumnezeu, pentru ca să facă ceva şi pentru ei. Şi mai ales când ştim că cineva a fost nemilostiv – vreau să spun că părea a fi nemilostiv, pentru că se poate să credem că a fost aşa, dar în rea­litate să nu fi fost – şi a avut o viată păcătoasă, atunci să  facem   mai   multă   rugăciune.   Sfinte   Liturghii, Patruzeci de Sfinte Liturghii pentru sufletul aceluia şi să dăm milostenie săracilor pentru mântuirea sufle­tului său, pentru ca, rugându-se săracii “Dumnezeu să-l ierte”. Acela să fie înduplecat şi să-i miluiască. Şi astfel ceea ce nu a făcut acela facem noi pentru el. în timp ce un om care a avut bunătate, adică a avut intenţie de a face bine, chiar dacă viata lui nu a fost creştinească, numai cu putină rugăciune este ajutat foarte mult.

Cunosc multe cazuri care mărturisesc cât de mult sunt ajutaţi cei adormiţi de rugăciunea oamenilor duhovniceşti. Odată a venit cineva la Colibă şi mi-a spus plângând: “Părinte, nu am făcut rugăciune pentru un oarecare cunoscut de al meu care a murit şi de aceea mi-a apărut în somn spunându-mi: «De douăzeci de zile nu am mai primit nici un ajutor de la tine. M-ai uitat şi acum sufăr». Şi într-adevăr, îmi spuse acela, de douăzeci de zile m-am luat cu diferite treburi şi nici pentru mine nu m-am rugat”.

– Părinte, atunci când moare cineva şi rudele lui ne cer să ne rugăm pentru el, este bine să facem în fiecare  zi  câte   un  şirag  de  metanii   (o  sută  de rugăciuni) până la împlinirea celor patruzeci de zile.

–  Dacă faci rugăciune pentru el, pune şi pe alţi adormiţi. De ce să meargă un tren la destinaţie numai cu un singur pasager de vreme ce mai încap şi alţii? Câţi răposaţi, sărmanii, nu au nevoie de ajutor, dar nu au pe nimeni care să se roage pentru ei! Unii fac paras­tase foarte dese, dar numai pentru vreun apropiat de-al lor. Dar în felul acesta nu este ajutat nici acela, pentru că rugăciunea lor nu este atât de bine plăcută lui Dumnezeu. Dacă tot fac atâtea parastase pentru acel suflet, să facă în acelaşi timp şi pentru străini.

–  Părinte, mă preocupă uneori mântuirea tatălui meu, pentru că nu a avut nici o legătură cu Biserica.

–  Nu poţi şti judecata lui Dumnezeu şi nici dacă acela nu s-a pocăit în ultima clipă. Dar când te pre­ocupă aceasta? în fiecare sâmbătă?

– Nu am urmărit acest lucru. Dar de ce să mă pre­ocupe în fiecare sâmbătă?

– Pentru că pe această zi o pretind cei morţi.

–  Părinte, morţii care nu au oameni să se roage pentru ei sunt ajutaţi de rugăciunile celor care se roagă pentru toţi morţii în general?

–  Desigur că sunt ajutaţi. Eu, atunci când mă rog pentru toţi cei adormiţi, îi văd în somn pe părinţii mei, pentru că şi ei se mângâie de rugăciunea pe care o fac. De fiecare dată când se face Sfânta Liturghie la Coliba mea, fac şi un parastas de obşte pentru toţi adormiţii, şi mă rog pentru împăraţi, arhierei, etc., iar la urmă spun “şi pentru cei ale căror nume nu s-au pomenit”. Dacă vreodată nu fac rugăciuni pentru cei adormiţi, îmi apar înainte morţi cunoscuţi. Pe o rudă de a mea care a murit în război am văzut-o stându-mi înainte după Sfânta Liturghie, în vremea parastasului, pentru că numele ei nu-l pomenisem la parastas alături de numele celorlalţi adormiţi, deoarece fusese pomenită la Proscomidie împreună cu eroii care au căzut în luptă. Şi voi să nu daţi să se pomenească la Sfânta Proscomidie numai numele bolnavilor, ci şi numele morţilor, pentru că mai multă nevoie de ajutor au aceştia.

Pr. Paisie Aghioritul

Citeste si

Parastasele, pomenirea mortilor in Biserica Ortodoxa

Existenta lui Dumnezeu

Milostenie

Despre smerenie si mantuire

Despre vise

Pecetluirea e aproape!

Standard

Iata ce spune articolul urmator:

Un cetăţean sârb şi un bărbat şi o femeie din Ungaria sunt suspectaţi că au îngropat de vii mai multe persoane, pe care le-au constrâns să le dea PIN-urile cardurilor bancare, pentru a extrage fraudulos banii acestora. Poliţia din Budapesta şi Biroul Naţional de Investigaţii nu au confirmat, deocamdată, numărul victimelor îngropate pe insula Csepel din Budapesta, într-o zonă împădurită. Corespondentul MTI a spus că a văzut patru cadavre, în vreme ce alte surse indicau existenţa a şase trupuri scoase de sub pământ.

Corespondentul cotidianului Magyar Nemzet a raportat că a vorbit cu un tânăr de origine maghiară din România, care ar fi scăpat din mâinile ucigaşilor, după ce a fost îngropat de la gât în jos în pământ. Victima ar fi spus că un bărbat sârb, pe care îl cunoştea, l-a invitat la o bere cu nişte prieteni – printre aceştia şi cuplul maghiar – săptămâna trecută. Cei trei l-au atacat, l-au strangulat şi l-au obligat să le dea codul PIN al cardului său bancar. După ce le-a spus codul, aceştia au plecat să retragă banii, lăsându-l pe bărbat îngropat până la gât şi cu mâinile legate la spate.

Tânărul a spus că după ce a scăpat şi a evitat un câine turbat lăsat de răpitori pentru a-l păzi, a fugit acasă şi a alertat poliţia. În drum spre casă, el a cerut ajutorul mai multor persoane, însă nimeni nu i-a acordat ajutor, deşi era plin de sânge şi noroi. Potrivit presei locale, sârbul a fost arestat, însă poliţia nu a făcut această informaţie publică, aşteptând ca acesta să-şi recunoască faptele. Poliţiştii sunt de părere că ar putea exista şi alte victime, astfel că echipaje ale forţelor de ordine cercetează încă zona. Crimele ar fi fost comise în ultima lună.

Ma intre oare ce relevanta jurnalistica are articolul acesta raportat la Romania? Raspuns: nici una!

Se incadreaza in ceea ce spunea Parintele Paisie Aghioritul:
“Incet-incet, dupa cartela si buletin de identitate, adica dupa “indosariere”, vor inainta in mod viclean la pecetluire.
Vor sili prin diferite mijloace viclene, pentru ca oamenii sa primeasca pecetea pe frunte sau pe mana. Vor forta astfel lucrurile si vor spune: “Va veti misca numai cu cartele; banii se vor desfiinta“. Va da cineva cartela la magazin si va cumpara si vanzatorul va lua banii din banca. Cel ce nu va avea cartela, nu va putea nici vinde, nici cumpara. Pe de alta parte vor incepe sa faca reclama “sistemului perfect”, pecetluirii cu raze laser cu 666 pe mana sau pe frunte, care nu se va vedea la exterior. In acelasi timp la televizor vor arata ca cutare a luat cartela cutaruia si i-a luat banii din banca si vor spune mereu: “Mai sigura este pecetluirea cu raze laser pe mana sau pe frunte, pentru ca numai detinatorul isi stie numarul lui. Pecetluirea este sistemul perfect. Celalalt nu-ti va putea lua nici capul, nici mana si nici nu-ti va vedea pecetea“. De aceea lasa acum pe hoti, pe facatorii de rele sa are. Au jefuit 15 chilii din jurul Careii. Pe unul l-au omorat ca sa-l prade. Astfel fiecare va afla prilejul sa prade si sa ia orice vrea. Sa spunem ca vrea sa rapeasca un ogor; va spune ca era chipurile al bunicului sau, sau ca l-a inchiriat candva pentru pasunat, asa ca, hai, vezi daca poti sa-i dai de capat. Vor spune dupa aceea cei competenti: “Din pacate nu-i putem controla; controlul se poate face numai la computer“, si vor inainta spre pecetluire.

Citeste si

Lepadarea de credinta

Pr. Arsenie Papacioc despre pasapoarte cu cip

Practici necanonice in Biserica Ortodoxa

Departarea de lume

Profetii despre antihrist

Anti sodomie