Tag Archives: Sfantul Ioan Scararul

Despre mandrie

Standard

“Mandria este tăgăduirea lui Dumnezeu, năs­cocirea dracilor, dispreţuirea oamenilor, maica osîndirii, nepoată a laudelor, semnul nerodniciei, izgonitoarea ajutorului lui Dumnezeu, înaintemergatoarea ieşirii din minţi, pricinuitoarea căderilor, pricina luării în stăpînire (de draci), izvor al maniei, uşa făţărniciei, cauza nemilostivirii, păzitoarea păcatelor, contabilă amarnică, judecătoarea oamenilor, potrivnica lui Dum­nezeu, rădăcina hulei.”

 “Unde s-a întîmplat căderea, acolo s-a sălăşluit mai înainte mandria. Al doilea lucru e vestitor al celei dintai.”

 Celor mandri Domnul le stă împotrivă» (Pilde 16, 5 şi I Pt. 5, 5). Şi cine poate să-i miluiască pe ei ? «Necurat este la Domnul tot cel mandru cu inima» (Pilde 16, 5). Şi cine va putea să-1 curăţească pe unul ca acesta ?”

“E ruşine să se mandrească cineva cu podoabă străină, dar e nebunia cea mai de pe urmă să se fălească, prin închipuirea de sine, cu darurile lui Dum­nezeu. Făleşte-te numai cu înfăptuirile tale dinainte de naştere. Căci cele de după naştere Dumnezeu ţi le-a dăruit, ca şi naşterea însăşi.”

“Nu-ţi înălţa grumazul, odată ce eşti pămîntesc. Căci mulţi au căzut din ceruri, măcar că erau sfinţi şi nematerialnici.”

“Mandria este sărăcia cea mai de pe urmă a su­fletului ce-şi năluceşte bogăţia şi socoteşte întuneri­cul, lumină. Nu numai că nu îngăduie, necurata, o înaintare, ci şi aruncă de la înălţime pe cel stăpînit de ea.”

“Mandria este mărul putred pe dinăuntru, dar pe dinafară strălucitor de frumuseţe. Călugărul mîndru nu va avea nevoie de drac. Căci el însuşi îşi este drac şi vrăjmaş ce se războieşte cu sine.”

“Pe cat este întunericul de străin de lumină, pe atît este cel mandru, de străin de virtute. In inimile ce­lor mandri se vor naşte cuvinte de hulă; în sufletele celor smeriţi, vederi cereşti. Furul urăşte soarele, iar trufaşul dispreţuieşte pe cei blanzi.”

Sf. Ioan Scararul

Citeste si

Patima curviei

Deznadejdea omului apasat de pacate

Vitalismul

De la icoana bizantina la “icoana” Playboy

Comunicarea prin tacere

Despre vise (2)

Standard

Aţi auzit că este: Duhul înţelepciunii, duhul cunoştinţei, duhul temerii de Dumnezeu, duhul înţelegerii… Auzi ce spune darul desluşirii duhurilor. Şi Sfântul Ioan Evanghelistul spune: Fiule, ispitiţi duhurile că nu toate sunt de la Dumnezeu.

Dacă marele prooroc Daniil, bărbatul doririlor, nu înţelegea vedeniile, auzi ce spune Scriptura: A dat ordin Dumnezeu Arhanghelului Gavriil, zicând: Gavriile, fă în somnul lui Daniil să înţeleagă vedenia. Le vedea şi nu înţelegea. Deci de aici să ţinem minte, că nu tot cel ce vede o vedenie sau un vis îl înţelege, până nu are darul desluşirii.

Sunt şi vise de la draci numiţi arhiconi. Aceştia ştiu pe de rost toată Sfânta Scriptură. Îţi spun proorocii pe care le găseşti în Biblie. Pe urmă sunt draci care se cheamă vrăjitori. Aceştia ajută la vrăjitori, la fermecători, la descântători şi amăgesc pe om, să i se pară că s-a făcut sănătos de acolo. De aceea Sfântul Ioan Scărarul zice: Cela ce tuturor vedeniilor şi tuturor viselor nu crede, filosof duhovnicesc este.

Să nu credeţi în vise! Să nu credeţi în vedenii! Dacă crezi în vise şi ai venit la mine să te spovedesc, eu te opresc direct trei ani de Sfânta Împărtăşanie. Cine ţi-a spus ţie să crezi în vise? Nu auzi ce spune Sfânta Scriptură? Ia caută în Cartea Înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, la capitolul 34: Precum este cel ce aleargă după vânt şi vrea să prindă umbra sa, aşa este omul care crede în vise. Că pe mulţi visele i-au înşelat şi au căzut cei care au nădăjduit în vise.

Sufletul nostru are trei părţi:

– partea raţională, este deasupra sânului stâng până la furca pieptului;

– partea mânioasă, este în mijlocul inimii, şi

– partea poftitoare, care este din mijlocul inimii până la buric.

Toate aceste trei părţi ale sufletului nostru au virtuţile lor, patimile lor şi visele lor. Trebuie să le cunoşti care sunt din partea raţională, care din partea mânioasă sau din partea poftitoare.

Apoi sunt vise de la natură, de la tunete, de la fulgere, de la huietul apelor, de la vânturi. Voi dacă nu ştiţi, vă poate înşela în tot chipul. Uşor te înşală. De aceea este oprit să nu creadă nimeni în vise, că pe cei slabi – cum zice Scriptura –, pe mulţi visele i-au dus la pierzanie. Sunt vedenii şi de la diavoli.

Şi diavolul este putere nălucitoare. El se face în chipul lui Hristos, de străluceşte ca soarele; în chipul Maicii Domnului, în chip de îngeri, în chip de sfinţi, în tot chipul. Numai te-a prăpădit, dacă ai crezut. N-aţi auzit ce spune Apostolul Pavel? Nu-i de mirare că şi satana se face în chip de înger de lumină; şi slujitorii nedreptăţii se fac în chip de slujitori ai dreptăţii. Deci bagă de seamă! Nu primi nici un fel de arătare, nici nu fel de vedenie.

Sfinţii Părinţi ai Patericului, marii sihaştri care trăiau numai cu radăcini în pustie, aveau adesea luptă cu diavolii.

La unul a venit un diavol în chipul lui Hristos şi el îşi căuta de lucru, că lucra la coşniţe.

Acela strălucea ca soarele, iar bătrânul închidea ochii. Şi a strigat diavolul:

– Bătrânule, da uită-te la mine!

– Dar cine eşti tu?

– Dar nu vezi că eu sunt „Hristos”?

Şi acela închidea ochii mai tare:

– Eu sunt păcătos, a zis el, şi nu sunt vrednic să văd pe Hristos.

– Ei, bătrânule blestemat, m-ai cunoscut! Şi a şi fugit, că a văzut că l-a cunoscut.

Alt bătrân sihastru mergea prin pădure. Iată un „arhanghel” strălucea ca soarele şi avea o stâlpare de finic şi un crin în mână, cum a venit de la „Buna vestire”. El mergea ca să-l ajungă pe batrân pe alăturea, dar bătrânul tot se uita în altă parte:

– Bătrânule, uită-te la mine!

Dar bătrânul s-a întors cu spatele şi a zis:

– Dar cine eşti tu?

– Eu sunt „arhanghelul Gavriil!” Pentru viaţa ta cea sfântă, pentru nevoinţa ta, pentru rugăciunile tale şi pentru toată osteneala ta, am venit să-ţi aduc o veste bună din cer, de la Maica Domnului.

– Ia seama că ai fost trimis la altul! Ai greşit adresa. Eu sunt om păcătos şi nu sunt vrednic să văd pe Arhanghelul Gavriil!

– Ticălosule bătrân! Nu vă putem înşela, că nu vă închinaţi nouă.

– Să se închine vouă cel care vă slujeşte vouă, că eu mă închin lui Hristos şi n-am nevoie de voi!

Aşa fugeau sfinţii de vedenii. Dar ai să mă întrebi: „Părinte, poate a vrut Dumnezeu în viaţa mea să-mi arate o vedenie, ceva, un vis, n-ar fi păcat că eu nu am crezut? Poate să fie ceva adevărat. Oare nu-i păcat că eu refuz un semn de la Dumnezeu?”

Nu-i păcat, Doamne fereşte! Dumnezeu, Care fericeşte pe cei smeriţi, niciodată nu se supără când ei fac lucruri din smerenie, că nu se socotesc vrednici de a vedea îngeri. Ai văzut Sfântul Isaac Sirul ce spune? Mai de folos îţi este de mii de ori, omule, să-ţi vezi păcatele tale, decât să vezi îngeri. Şi mai departe: Mai de folos îţi este ţie să plângi un ceas pentru păcatele tale, decât să vezi îngeri şi să învii morţii cu rugăciunea, sau să faci minuni!

Să avem smerenia aceea de care zicea marele Prooroc David: Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Să ne vedem păcatele şi să le plângem! Asta-i poziţia care nu te duce la cădere niciodată. Iar cei ce-au văzut îngeri, i-au înşelat diavolii, i-au dus în pierzare.

Sfântul Ioan Scărarul spune aşa în cuvântul trei din „Scară”: Dracii slavei deşarte, pe cei slabi de minte, i-au făcut prooroci – că el o să se laude că este prooroc, că a văzut vedenii –, iar cela ce tuturor visurilor şi vedeniilor nu crede, filosof duhovnicesc este.

Aşa este cel care nu crede în vedenii şi în vise. Ferice de el. Ce spune Apostolul? Noaptea este veacul de acum. În veacul de acum să nu dorim să vedem îngeri! Auzi ce spune un sfânt părinte? Daca vrei să ajungi la nebunie şi la ieşirea din minţi, primeşte arătările cereşti în veacul de acum!

Deci, nu numai că nu se supără Dumnezeu când nu credem noi în vise şi vedenii care se arată nouă ca lumină sau foc, sau stele, sau îngeri, sau sfinţi, sau prooroci, sau hristoşi, sau în chipul Maicii Domnului, ci foarte mult ne iubeşte. Aici să ştii că veacul de acum este ca o noapte, că dracii se pot preface în îngeri de lumină. Cel ce nu crede în vise şi vedenii este un adevărat credincios.

Deci să nu crezi vreodată că se supără Dumnezeu când tu nu vei crede în acestea! Că dacă ar fi adevărate, Dumnezeu ţi le lămureşte ţie acestea, nu prin tine, ci prin alţii care au darul desluşirii duhurilor. Iar când sunt multe mărturii că un vis sau o vedenie a fost de la Dumnezeu, întrebă pe alţii mai înţelepţi decât tine.

Vine o bătrână şi-mi spune: „Părinte, am visat asta, am visat asta; o să fie rău!” „Cine ţi-a spus, mamă?” „Am visat eu astă noapte”. „Te-a amăgit diavolul. Ţi-a spus ce-a vrut el şi tu vii tulburată de vise la mine”. Voi n-aţi auzit ce spune Apostolul Pavel? Prin credinţă umblă, nu prin vedere. N-aţi auzit ce spune Hristos în fericirea a zecea, după înviere? Ferice de cel ce n-a văzut şi a crezut. Deci n-am nevoie să văd ca să cred. Că dacă eu cred după ce văd, nu mai am credinţă.

Ce este credinţa? Auzi ce spune Apostolul:  Credinţa este dovedirea lucrurilor celor nevăzute şi adeverirea lucrurilor celor nădăjduite. Auzi care-i credinţa? Să dovedeşti prin credinţă cele ce nu ai văzut şi să adevereşti prin credinţă ceea ce nădăjduieşti. Asta este credinţa cea adevărată. Că dacă am văzut, nu mai este credinţă. Iar dacă n-am văzut şi am crezut, atunci mă fericeşte Hristos ca pe cei pe care i-a fericit în Evanghelie.

Frate, să nu doreşti să vezi îngeri! Că aşa te poate înşela satana cât vrea. Iată ce trebuie să vedem noi. Păcatele noastre! Să ne mărturisim, să ne căim, să ne pocăim pentru ele. Că nimic necurat nu poate intra în Împărăţia Cerurilor.

Auzi ce spune Sfântul Efrem Sirul în rugăciunea sobornicească, care se spune în Postul Mare: „Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd păcatele mele şi să nu osândesc pe fratele meu (să nu judec pe altul), că binecuvântat eşti în veci. Amin.”

Iar Sfântul Isaac Sirul zice: Mai înainte intră întru împărăţia lui Dumnezeu cel ce-şi vede păcatele sale, decât cel ce vede îngeri.

Asta să vedem. Să nu ne socotim noi vrednici să vorbim cu sfinţii şi cu Maica Domnului! Totul este mândrie!

Să ne vedem păcatele noastre şi să le plângem! Asta-i cea mai înaltă filosofie sub cer. Nu credeţi în vise sau în vedenii! Că or să iasă vedenişti de tot felul, de ar să umple lumea, că toţi sunt înaintemergătorii lui Antihrist.

 Pr. Cleopa

Citeste si

Despre vise

Rugaciune

Botezul prin afundare

A avea sau a nu avea copii

Acatistul Sf. Nectarie de la Eghina

 

Despre vise

Standard

Visul este miscarea mintii in vremea nemiscarii trupului.

Nalucirea este amagirea ochilor cand doarme cugetarea. Nalucirea este iesirea mintii, cand trupul ve­gheaza. Nalucirea este o vedere a ceva fara ipostas (su­port, obiect).

Pricina pentru care, dupa cele de mai inainte, am voit sa vorbim despre visuri este vadita. Cand pa­rasind pentru Domnul casele si rudeniile noastre, ne vindem pe noi strainatatii pentru dragostea lui Hristos, dracii incearca sa ne turbure prin visuri, aratandu-ne rudeniile noastre fie plangand, fie murind, fie inchise, fie stramtorate pentru noi. Deci cel ce crede visurilor este asemenea celui ce alearga dupa umbra sa si in­cearca sa o prinda.

Dracii slavei desarte sunt in visuri prooroci. Ei inchipuiesc ca niste vicleni cele viitoare si ni le vestesc mai dinainte. implinindu-se vedeniile ne minunam si ne inaltam gandul ca si cand am avea darul prestiintei.

In cei ce asculta de dracul acesta, el s-a facut adeseori prooroc. Iar fata de cei ce-1 dispretuiesc, el pururea minte. Caci fiind duh, el vede cele din launtrul aerului acesta si cunoscand pe cineva ca moare, prooro­ceste prin visuri celor mai usurei la minte.

Dracii nu stiu nimic din cele viitoare, dintr-o cunostinta de mai dinainte. Caci si doftorii pot sa ne spuna moartea de mai inainte.

Ei se prefac adeseori in ingeri de lumina si in chipuri de mucenici si ne arata pe aceia venind la noi, in visuri. Iar cand ne desteptam, ne scufunda in mandrie si bucurie.

Dar aceasta sa-ti fie semnul inselaciunii. Caci ingerii ne arata osande si judecati si despartiri. Iar odata treziti ne fac sa tremuram si sa ne intristam.

Cand incepem sa credem in vis dracilor, ei isi bat joc de noi si cand suntem treji. Cel ce crede visu­rilor e cu totul necercat. Iar cel ce nu crede nici unora, e filozof.

Crede numai celor ce-ti vestesc tie osanda ves­nica si judecata. Dar daca acestea iti pricinuiesc dez­nadejdea, si ele sunt de la dracul.

Sf. Ioan Scararul

Citeste si

Despre vise (2)

Despre mandrie

Instrumentele torturii, sau cu ce sunt omorati copiii in burtile mamelor lor

Rugaciune pentru copilul bolnav

Postul