Atitudinea in fata mortii

Standard

Nu este usor de vorbit despre asta. Mai ales cand nu esti tu cel ce ai zilele numarate si realizezi ca sfarsitul este foarte aproape. Insa sunt lesne de observat doua mari tipologii comportamentale: tipologia omului disperat si in general neimpacat cu ideea mortii si tipologia persoanei care, paradoxal avand in vedere situatia in care se afla, este linistit si isi asteapta sfarsitul in rugaciune, pastrand nadejdea in mantuire.

Cum reusesc acesti oameni din a doua categorie (putini de altfel…) sa intampine moartea cu o asa seninatate? Pentru ca detin un echilibru intalnit numai la cei care in Iisus Hristos isi pun speranta, echilibru dobandit prin multa pocainta, rugaciune, spovedanie, impartasire si Taina Sfantului Maslu. In general acestia reprezinta paturi sociale diferite si au un nivel intelectual destul de variat. Insa ce-i leaga este dragostea fata de Dumnezeu, credinta in viata vesnica, nadejdea in mila si mantuirea lui Hristos, smerenia si pocainta. Nu e usor sa realizezi ca, de fapt, omul este neputincios fara ajutorul lui Dumnezeu. Insa ei stiu asta. Si mai stiu ca nimic nu e posibil pe lumea asta fara voia si ingaduinta Domului. Toate au o iconomie a lor si Dumnzeu stiu ce este cel mai bine pentru fiecare dintre ei.

Cei din prima categorie se incred prea mult in fortele proprii sau in cele ale altor oameni. Si nici macar in ceasul mortii nu reusesc sa lase deoparte mandria. Pentru acestia apropierea sfarsitului le creeaza o spaima nemaintalnita. Toata structura lor mentala se naruieste ca un castel de carti de joc. Raman goi sufleteste si neputinciosi in fata bolii. Dar nici atunci nu se intorc catre Dumnezeu. Eu personal nu stiu de ce sovaiesc. Poate o viata intreaga de necredinta si-a pus amprenta pe mintea respectiva. Cu toate ca realizeaza ca viata lor a fost o experienta pe care ar schimba-o daca ar fi sa o ia de capat, chiar daca sunt constienti ca o mare parte din timp si-au hranit sufletul cu iluzii si himere, tot nu se pot schimba. Constiinta lor iese din adancul sufletului de acolo de unde a fost ingropata si stiga din ce in ce mai tare catre cel care i-a dat “ignore” toata viata. Undeva in sufletul lor apar intrebari… Si daca exista Dumnezeu? Daca tot ce am auzit la habotnicii aia ortodocsi o fi adevarat? Panica care se instaureaza in inima lor e uriasa. Simt cu le fuge pamantul de sub picioare. Sunt inconjurati de familie si prieteni si totusi se simt mai singuri ca niciodata. Sfarsitul e aproape. Degeaba s-au rugat atatia pentru ei, degeaba s-au platit zeci si zeci de acatiste; daca Dumnezeu nu a auzit si rugaciunea lor personala toate au fost in zadar.

Vai de cei care pleaca catre vesnicie nepregatiti…

Citeste si

Despre smerenie si mantuire

Taina Sfantului Maslu

Drumul sufletului dupa moarte

Raiul si Iadul

Rugaciunea inimii

Departarea de lume

Zodiacul si ortodoxia

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s